Povestea unor papuci

kalapodAm fost tot timpul de parere ca, daca vreau papuci de frecat, imi iau niste chestii ieftine, ca stiu ca se vor strica repede pe unde-i bag, iar daca vreau papuci cu adevarat comozi si buni, tre’ sa scot banii din buzunar. Si pentru ca balerinii cu care m-am invatat sa conduc au inceput sa ma lase si sa se cam dezlipeasca si roada, iar ceilalti papuci cu talpa moale mi i-a rezolvat Toto cand era mai mic, am decis sa imi cumpar cateva perechi de papuci. Sa fie de aia ieftini, de calitate medie, cu talpa moale, numai buni sa ii port cand conduc sau sa ii tin in portbagaj pentru cand trebuie sa-mi port bocancii caldurosi sau pantofii cu toc.

Mbun… Si am gasit Kalapod. Fain magazin. Varietate, marimea 35 la destule produse, unele din piele, unele din materiale mult mai ieftine. Exact ce aveam nevoie. Mi-am gasit eu niste perechi de papuci, trei la numar, una de tenisi imblaniti, una de papuci sport-eleganti, una imitatie de piele intoarsa, toate cu talpa subtirica si moale. I-am luat si Clarei o pereche de cizmulite numai bune pentru frecat toamna si primavara asta, desi are ghete bune, calduroase, din piele; da’ nah, daca de ziua ei i-am luat haine de sus pana jos, am zis ca hai sa-i iau si cizmulitele astea.

In concluzie, am dat un pic peste 100 de ron pe patru perechi de papuci, in conditiile in care, ca sa imi gasesc ceva de calitate si care sa-mi vina manusa in materie de incaltaminte, scot de regula cateva milioane bune, pentru ca, pe langa faptul ca port 35, mai am si piciorul mai dubios un pic, cu laba ingusta si subtire.

Ma suna baietii foarte frumos, ca n-au o pereche pe stoc (fix aia care imi placea cel mai mult) si ca sa ma gandesc la alta. Le dau 2 optiuni si astept cumintica pachetul. Vine si ala peste cateva zile, iar eu era toata un zambet, numai ca supriza a venit cand l-am deschis. Desi rambursul era pentru toate cele patru perechi, pachetul avea doar trei. Sun la ei, le explic situatia, le mai dau iar optiunile si imi promit ca o sa-mi trimita rapid si ultima pereche, asta intamplandu-se undeva pe 20 si-un pic octombrie.

Si astept, si trece saptamana, si se face destul timp, in care aveau timp berechet sa imi trimita vreo 10 pachete. Ma decid sa sun la ei, cu tupeu, si le-am zis frumos ca ori rezolvam, ori ma duc la OPC. Aflu ca au plecat colegi pentru ca nu se ocupau de comenzi, ca aia, si ca asa, si ca pe dincolo. Ma rog… Foarte dragut, M., imi da si timp de gandire, si sun cu 5-10 minute inainte de dead-line sa le zic optiunea, in conditiile in care aveam juma de ora la dispozitie si Sebi era treaz si pus pe “distractie”. M. plecase acasa cu cateva minute inainte. Mbun, hai sa luam de la capat povestea, sa vedem ce pereche vreau la schimb. Imi zice noul operator ca nu se poate face cu livrare sambata (desi M. imi spusese cu juma de ora inainte ca se poate) si ca o sa ajunga luni. Discutia asta a avut loc joi la 3. Mno, ce pot sa mai fac… Biiineee…

Se face marti, pachetul nu mai ajungea, si sun la Kalapod, decisa sa fac scandal. Imi raspunde unu’, ii zic din nou povestea si incepe sa ma ia ca e numai o comanda de la mine, ca vrajeli, ca socoteli. Ma rog, ma suna intr-un final M., cu parerile de rau, ca nu s-a bagat in baza de date comanda de joi, moment in care m-am enervat si am inceput sa nu ma mai intreb subtil, ci sa vociferez ce gandeam, ca dragul lui coleg e cam degeaba acolo (i-am zis-o mai elegant, da’ asta e ideea). Imi face el comanda si imi zice ca o sa vina cel tarziu sambata. In sfarsit!

A doua zi dimineata, am primit telefon cu update pentru comanda. Eu sunt, totusi, curioasa in legatura cu ce tip de program au ei pentru comenzi, din moment ce a trebuit sa astept 3 saptamani ca sa se puna toti operatorii la curent si sa imi trimita o nenorocita pereche de papuci. Si cat de profi sunt si ce oameni angajeaza, daca nu-s in stare sa fie up to date cu o comanda simpla. Macar nu m-au pus sa platesc transportul pentru a doua livrare…

Anywayz, pe langa faptul ca au dat dovada de lipsa de profesionalism, mai au si niste papuci mai dubiosi decat piciorul meu. Ambii primiti sunt marimea 35, una imi vine fix, iar alta ma bate la un deget, ca-s ganditi prea prost. Si ma mai si deranjeaza si unde se inchide siretul. Mno, ma asteptam cumva sa nu-mi vina manusa, din moment ce nu au costat o avere si nici nu i-am probat inainte de a-i cumpara. Nu e vina lor, da’ totusi, nu e prima data cand imi iau papuci online.

Ideea, de fapt, nu e ca muream eu fara o pereche de papuci, ci principiul in sine: ca n-ai cum sa iti bati joc asa de clientii tai, sa plateasca pentru ceva si tu sa nu-i trimiti tot, iar apoi clientul sa te roage si sa te bata la cap sa-i dai ce trebuia sa primeasca. Nu mai zic de faptul ca au un robot care mi-a facut capul calendar si care m-a enervat si mai tare, inainte de a ajunge sa vorbesc cu cineva…

Discuta mai multe!