Excursie in lumea copilului de aproape 4 ani

crocodilePot spune ca ma bucur (in mare parte din timp) sa o am pe Clara acasa, fiind un pic bolnavioara. Pe langa faptul ca mintea mea e un pic bulversata, pot spune ca am (re)descoperit multe lucruri despre ea, care, pana acum, au reusit sa treaca mai mult sau mai putin neobservate.

Am reusit sa aflam detalii despre Darius (aparent marea ei iubire de la gradi), care se pare ca are parul si ochii inchisi la culoare. Abia astept o intalnire cu zanutele, ca sa mi se confirme sau infirme descrierea. In orice caz, tati incepe sa isi pregateasca pistolul, iar nanu are deja mitraliera pregatita (inside joke; doar se stie cat de protectori sunt tatii cu fiicele lor). Am mai aflat ca, desi acum cateva luni nu vroia sa mearga la gradi din cauza Evei (idk why…), acum doua seri am fost “vizitati” si de Eva, si de Darius, varianta lor invizibila pentru noi, dar foarte vizibila pentru Clara.

Mai descopar si ca pitica mea are o latura artistica destul de dezvoltata. Ii place sa deseneze fara sa treaca peste linii, danseaza si canta aproape toata ziua (si pare ca se si pricepe), iar imaginatia ei ma lasa masca de fiecare data. Diadema de la tati o transforma intr-o printesa gratioasa, urechile de la Gab si Oana o fac o Minie veritabila si stetoscopul este semnul ca Doctorita Plusica is in the house, iar ceilalti din jurul ei trebuie sa intre in rolurile foarte bine desemnate de catre ea. Nu mai stiu ce sa zic de micile ei fixuri, cum ar fi ca salamul trebuie asezat tot timpul in forma unei flori si multe altele asemanatoare…

Mai aflam si care sunt fricile ei, mai exact intunericul si broasca testoasa de la buna. A speriat-o un fosnet facut de Anthony, iar, de atunci, cand vede intunericul din sufragerie, ne spune ca broasca e pe tavan si ca sta in intuneric. Am inceput si eu, cat de cat, sa imi infrang frica de intuneric, pentru a o putea ajuta si pe ea sa nu mai aiba frici… Dar mai descoperim si ca Bau-Bau nu e motiv de teama, ci Clarei ii place sa intre in pielea lui si sa vina sa ne sperie. La fel cu fantomele sau monstrii…

Nu incetez sa ma minunez de evolutia pe care o poate avea un copil din momentul in care gradinita apare in viata lui. Evident, trebuie sa aiba si persoanele care sa il ajute sa “creasca”, si se pare ca reteta e de succes. Ne mai povesteste ca a cantat cu Ramona nu mai stiu ce melodie, ca face nani cu Diana, ca si Oana ii da pastilute si multe alte povestioare dragute de la gradi, dar si ca fiecare dintre ele are un anume fel de a face lucrurile, la care trebuie sa incercam sa ne adaptam.

Daca pana nu demult mi-a fost aproape imposibil sa stabilesc o rutina (din cauza refuzului si a mofturilor ei, dar si, probabil, pentru ca nu am nici eu o rutina foarte bine stabilita), se pare ca gradinita (a se citi zanutele) au transformat-o in copilasul care, aproape orice s-ar intampla, se spala pe dinti de 2-3 ori pe zi (chiar bine), pe manute cand merge la baie, pe fata si pe gat in fiecare dimineata. Merge la nani de buna voie si la pranz, chiar daca nu doarme tot timpul la amiaza, iar seara nu avem parte de plansete si urlete cand trebuie sa vina Mos Ene.

Cred ca daca nu ar fi asa de bosumflata ca nu o ducem la gradi, ar si manca mult mai bine decat a facut-o in ultimele zile, dar se pare ca supararea ei tine destul de mult, chiar daca nu o arata tot timpul. Nu-i nimic, incercam sa mergem pe metoda “vrajeala si fraiereala” si reusim sa o facem sa mai manance macar strictul necesar, dar, daca ii este foame, acum stie sa ne anunte si sa ceara ceva de mancare.

Avem parte si de un copil extrem de ordonat, comparativ cu altii din casa (:”>), astfel incat jucariile ei stau, de cele mai multe ori, la locul lor. Mai avem un pic si le asezam si pe categorii, ceea ce nu ar fi rau.

Overall, lucrurile sunt cat de bine se poate pentru viata cu un copil de 4 ani. Totul este si mai bine cand reusesc sa nu o iau razna la fiecare moft si la fiecare lacrima de crocodil pe care o vad :)…

Discuta mai multe!

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.